Animalele noastre de companie nu ne fac doar fericiţi, ci şi mai sănătoşi, mai calmi şi poate chiar mai buni. Există o relaţie reciprocă de vindecare între animale şi oameni.
Legătura care s-a dezvoltat între oameni şi animale este una foarte veche. Atât câinii, cât şi pisicile, dar şi alte animale pot juca un rol esenţial în viaţa noastră, chiar dacă, de multe ori, nu realizăm asta.
Aceia dintre noi care deţin animale de companie ştiu cu siguranţă că acestea ne fac fericiţi. Dar o grupare tot mai mare de cercetări ştiinţifice arată că animalele noastre de companie ne pot însănătoşi sau ne pot reda complet sănătatea. Acest studiu ajută la explicarea deţinerii tot mai răspândite de animale - câini şi pisici în cea mai mare parte, dar, nu în ultimul rând, păsări, peşti şi chiar cai - în locaţii variind de la spitale şi instituţii medico-sociale , la şcoli, închisori şi centre de sănătate mintală.
Ecuaţia este simplă: animalul nostru de companie are nevoie să fie îngrijit şi să i se ofere afecţiune, în timp ce noi avem nevoie să îngrijim şi să oferim afecţiune. Și, în plus, să fim acceptaţi necondiţionat, să nu fim singuri, să relaţionăm, să ne jucam. Probabil că cel mai important aspect dintre cele enumerate mai sus este acel accept necondiţionat: animalul nostru de companie nu ne va alege niciodată în funcţie de cât de atractivi fizic sau inteligenţi suntem.
O alta formă în care relaţia dintre om şi animal devine terapeutică pentru om este cea în care această relaţie a fost preluată ca tehnică de lucru în psihoterapie, apărând astfel TAA: terapia asistată de animale şi AAA: activităţi asistate de animale. Este vorba despre includerea unui animal într-un plan de tratament pentru persoane cu nevoi speciale.
Cum funcţionează de fapt?
Să ne imaginăm că suntem internaţi într-un spital. Medicul ne sugerează programul de terapie asistată de animale a spitalului şi ne întreabă dacă suntem interesaţi. Confirmăm, iar medicul aranjează o întâlnire cu o persoană care ne poate da mai multe detalii despre program. La scurt timp după aceea, un câine de asistenţă şi dresorul acestuia ne vizitează camera de spital. Cei doi petrec înăuntru un timp de 10 sau 15 minute. Suntem invitaţi să răsfăţăm câinele şi să punem întrebări dresorului.
La terminarea vizitei, realizăm că zâmbim, ne simţim mai puţin obosiţi şi mai mult optimişti. Abia aşteptăm să povestim familiei despre fermecătorul canin. De fapt, abia aşteptăm următoarea vizită a câinelui.
Utilizarea animalelor de companie în locaţiile medicale datează de peste 150 de ani, spune Aubrey Fine, un psiholog clinician şi profesor la Universitatea Politehnică de Stat California (Cal Poly). "Ne-am putea uita la Florence Nightingale recunoscând faptul că animalele au oferit un nivel de sprijin social în îngrijirea instituţională a bolnavilor mintali", spune Fine, care a scris mai multe cărţi despre legătura om-animal. Însă abia la sfârşitul anilor 1970, cercetătorii reuşesc să construiască bazele ştiinţifice pentru această legătură.
Unul dintre primele studii, publicate în 1980, a constatat că pacienţii care au suferit de un atac de cord şi deţineau animale de companie, au trăit mai mult decât cei ce nu aveau nici un animal acasă. Un alt studiu timpuriu, sugerează că răsfăţarea propriului animal de companie reduce tensiunea arterială.
Mai recent, spune Rebecca Johnson, o asistentă medicală care conduce Centrul de Cercetare al Interacţiunii om/animal de la Colegiul de Medicină Veterinară al Universităţii din Missouri, studiile s-au concentrat pe faptul că interacţiunea cu animalele poate creşte nivelul hormonului oxitocină la oameni. Oxitocina este considerată hormonul dragostei, fericirii şi al ataşamentului. „Acest lucru ne este foarte benefic”, spune Johnson. „Oxitocina ne ajută să ne simţim fericiţi şi încrezători”. Ceea ce, spune Johnson, ar putea fi unul dintre modurile prin care oamenii interacţionează cu animalele lor de-a lungul timpului.
Un alt aspect important este legat de stările emoţionale implicate în această conexiune, în care putem primi o aşa numită „afectivitate necondiţionată”.
TAA şi AAA se adresează tutoror categoriilor de vârstă şi au diverse domenii de aplicabilitate, vizând latura fizică, psiho-socială, emoţională, cognitiv-comportamentală şi de limbaj. Se adresează copiilor cu tulburări de dezvoltare din spectrul autist, persoanelor cu tulburări depresive sau anxioase, cu tulburări emoţionale, care au nevoie de recuperare fizica şi lista poate continua.
