Cercetătorii au descoperit cum a „oprit soarele” profetul Iosua din timpul bătăliei biblice.
„Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.” (Psalmii 77:14 Biblia după Cornilescu)
Trei cercetători de la Universitatea Ben Gurion cred că au descoperit explicaţia ştiinţifică din spatele miraculoasei relatării biblice a soarelui care a „stat” pentru Iosua în timpul luptei. Cu toate că soluţia lor poate să nu fie miraculoasă, abordarea lor este o căsătorie simbiotică dintre ştiinţă şi Biblie.
Dr. Hezi Yitzchak, Dr. Daniel Weistaub şi Dr. Uzi Avneer de la Universitatea Ben Gurion din Negev, Israel, au publicat rezultatele studiului lor în Beit Mikra, un jurnal în limba ebraică. În cadrul studiului, ei sugerează că miracolul „soarelui oprit” din timpul luptei lui Iosua cu cinci armate, în scopul de a-i ajuta pe gabaoniţi, a fost de fapt atribuit unor cauze naturale - şi anume, o eclipsă de soare.
În capitolul zece din Cartea lui Iosua, copiii lui Israel se duc la război împotriva a cinci împăraţi, în scopul de a-i ajuta pe gabaoniţi, cu care au semnat un pact. În timp ce Israelul a predominat în luptă, Dumnezeu a trimis pietre din cer pentru a lovi inamicul. Iosua s-a rugat ca soarele să stea nemişcat pentru a avea timp să finalizeze victoria. Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui.
„Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.” (Iosua 10:13)
Cu ajutorul datelor de urmărire a evenimentelor astronomice de la NASA, echipa de experţi a constatat că singura eclipsă de soare care a avut loc în perioada în care se crede că evreii au intrat în Israel a fost la 30 octombrie, 1207 î.Hr, iar bătălia a luat sfârşit la ora 4 şi 28 de minute după-amiaza. Deşi Biblia menţionează şi alte cazuri în care soarele rămâne nemişcat, povestea din Cartea lui Iosua este unică prin faptul că se menţionează, de asemenea, rolul pe care îl joacă şi luna în proces. Mulţumită acestui indiciu, oamenii de ştiinţă au concluzionat că Biblia relata un caz de eclipsă solară, în care luna intervine între pământ şi soare.
Descrierea evenimentului în Cartea lui Iosua foloseşte cuvântul דֹּם (dom), de obicei înţeles ca „a sta nemişcat". Cuvântul este folosit doar într-un singur alt loc din Biblie.
„Taci (sau „stai nemişcat” în ebr. דּוֹם) înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.” (Psalmii 37:7)
Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că cuvântul דֹּם (dom), înseamnă, de fapt, „a deveni întuneric”. Cu toate că această explicaţie poate părea neplauzibilă la prima vedere, studiul a citat mai multe surse evreieşti clasice care afirmă că evenimentul descris în Cartea lui Iosua a fost de fapt o eclipsă de soare.
Articolul din Beit Mikra nu a abordat „pietrele mari” şi „pietrele grindinei” despre care Biblia spune că ar fi fost responsabile pentru uciderea mai multor inamici decât în lupta reală.
„Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel şi se coborau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca, şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.” (Iosua 10:11)
