Ne aşezăm comod într-un scaun, ne relaxăm şi respirăm aerul sărat. Nu suntem pe malul mării, ci într-una dintre - din ce în ce mai - popularele încăperi de sare,
ale căror proprietari spun că micile particule de sare pot calma afecţiunile respiratorii şi ale pielii. Dovezile ştiinţifice în publicaţiile din limba engleză sunt insuficiente şi unii medici solicită precauţie bolnavilor de astm.
Peste tot în S.U.A., camerele de sare au început să apară din ce în ce mai des în multe metropole, precum New York, Orlando, Napoli, Florida, Boulder, Colorado, Chicago şi Los Angeles.
În timp ce majoritatea oamenilor asociază aerul sărat cu plaja şi marea, din punct de vedere medical, experienţa sărată este reprodusă prin intermediul peşterilor de sare, care au fost mult timp considerate a avea efecte terapeutice în Europa de Est. Proprietarii acestor camere spun că sarea poate fi benefică afecţiunilor pielii, precum psoriazisul şi eczemele, totodată ajutând şi recuperarea din unele boli respiratorii precum răceli, astm, alergii şi bronşită.
Aşa-numitele camere de haloterapie sunt proiectate pentru a oferi o experienţă relaxantă şi neobişnuită. Acestea constau dintr-o încăpere ai cărei pereţi şi tavan sunt acoperiţi cu blocuri de sare pentru a crea un microclimat special. În timpul funcţionării pulverizatorului special particulele de sare pătrund în tractul respirator, exercitînd un efect bronhodilatator, antialergic şi antiinflamatoriu.
Cum funcţionează o halo-cameră?
Prin natura construcţiei sale, incinta halo-camerei reprezintă un mediu adiabat, ceea ce înseamnă că schimbul de temperatură cu mediul este aproape neglijabil. Camerele de haloterapie sunt create după câteva standarde:
- temperatură constantă (T), strict controlată digital, fără variaţii bruşte de valori;
- valorile umidităţii relative (RH) menţinute strict cu ajutorul unui calculator de proces, între limitele de 50% – 70%;
- lipsa aproape totală a curenţilor de aer în interiorul halo–camerei;
- cantitatea de aerosoli salini determinată de integratorul digital şi menţinută între valorile terapeutice (minim absolut 1 gr/m3, maxim absolut 37 mgr/m3 de aer);
- sistem de control digital al microclimei din interiorul halo–camerei (atmosferă interioară);
- sistem automat de regenerare rapidă a atmosferei terapeutice;
- sistem automat de exhaustare aer viciat/respirat;
- sistem automat de ventilare şi filtrare, cu control automat al temperaturii aerului proaspăt;
Practic o imitaţie de salină. Generatoarele pentru halo-camere sunt importate în S.U.A. atât din Estonia cât şi din Lituania. Una dintre companiile deţinătoare a unor lanţuri de astfel de camere, Halo Air - care speră să deschidă şi mai multe astfel de încăperi în Statele Unite - utilizează sare pură din resurse naturale, adusă dintr-o peşteră din Ucraina. Mirosul dintr-o cameră de sare se aseamănă uşor cu aerul de pe malul oceanului, iar vizitatorii pot experimenta, inclusiv un gust sărat pe buze, declara Richard Zagrobelny, proprietarul unei halo-camere, care foloseşte generatorul Iiris.
Până în prezent, dispozitivul Iiris nu a fost studiat din punct de vedere clinic. Halo-generatorul s-a dovedit a fi eficace pentru afecţiuni respiratorii şi cutanate, doar în publicaţii de cercetare în limba rusă, confirmă Alina Chervinskaya, un proprietar minoritar al unei halo-camere.
Sarea ajută afecţiunile respiratorii, prin canalizarea apei în căile respiratorii, subţiind astfel mucusul şi îmbunătăţind funcţia cililor sau a firelor minuscule de păr, care ajută la eliminarea mucusului din plămâni; - spune Dr. Chervinskaya - în concentraţii mai mari, terapia prin sare poate ajuta la diferite afecţiuni ale pielii.
Cu toate acestea, studiile despre camerele de sare, din limba engleză, sunt extrem de rare. Adesea citat de către halo-camere şi utilizat ca punct de reper, este studiul publicat în New England Journal of Medicine, prin care se arăta o ameliorare a simptomelor fibrozei chistice, utilizând terapia prin sare. Dar studiul a utilizat un nebulizator portabil de două ori pe zi, pentru a produce o ceaţă concentrată de sare în gură, iar acest rezultat nu se aplică şi în camerele de haloterapie, comenta cercetătorul australian Mark R. Elkins, autorul principal al publicaţiei din 2006.
Pneumologul Daniel Layish din Orlando declară că studiile riguroase lipsesc cu desăvârşire din halo-camere, însă a întâlnit pacienţi care pot confirma ameliorări ale fibrozei chistice, subliniind că au întâmpinat „mai puţine dificultăţi în respiraţie, mai puţină tuse şi o presiune a sinusurilor redusă.”
Alergologul Leonard Bielory, din Springfield, N.J., preşedinte al comitetului de medicină integrativă American College of Allergy, Asthma & Immunology, spune că este logic, ca încăperile de sare să ajute la anumite condiţii respiratorii - dar, probabil, pe termen scurt. „E ca un masaj”, spune el. „Extraordinar când ni se face, însă după aceea, efectul a dispărut.”
Dr. Bielory şi alţii, avertizează că astmul poate fi agravat, în cazul în care aceste halo-camere nu sunt utilizate cu prudenţă. Sarea este un iritant care ar putea provoca constricţia căilor respiratorii, prezentând un pericol grav pentru astmatici, spune alergolog Alvin M. Sanico, un profesor asistent la universitatea Johns Hopkins University School of Medicine din Baltimore. Sarea, prin stimularea nervilor din pasajele nazale, poate agrava simptomele alergice, adaugă el.
Camerele de haloterapie, în cazuri retrase, pot provoca o uşoară iritaţie la nivelul pielii şi ochilor, de asemenea o uşoară senzaţie de zgârietură pe gât, care va dispărea imediat ce consumăm apă.
