Dacă până acum studiile aratau că „mersul smartphone” limitează câmpul vizual şi încetineşte deplasarea, iată că în 2016 am evoluat şi s-a constatat exact contrariul.
Conform unui nou studiu, publicat în Journal of Biology Motor, utilizarea telefonului mobil în timpul deplasării pe jos ne schimbă mersul, transformându-l într-unul exagerat de rigid.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Delaware, au ataşat peste 60 de plasturi reflectorizanţi de detectare a mişcării pe 22 de participanţi şi le-au cerut să meargă drepţi şi corect, pe o bandă de alergare, în timp ce încercau să formeze un număr de pe telefon.
Rezultatele lor au arătat că utilizatorii de telefoane aveau o lăţime a paşilor mai crescută, o ridicare pe vârfuri mai accentuată şi o scădere în mişcarea de îndoire a genunchilor şi gleznelor. Adică, un mers charaghios în întregime. Chiar dacă sună ciudat, acest mers este de fapt benefic. Cercetătorii au descoperit că deplasarea pe jos în acest stil a permis participanţilor să menţină viteza de mers normală, cea fără utilizarea telefonului, dar în acelaş timp aceştia menţineau un nivel înalt de acurateţe în timpul scrierii pe telefon.
Autorii studiului consideră că acest mod, uşor bizar, de mers pe jos este de fapt doar un mod mai prudent de deplasare, însuşit de către subconştientul nostru, tocmai pentru a justifica lipsa atenţiei sporite, atunci când „butonăm” telefonul pe stradă.
„Rezultatele noastre sugerează că la formarea unui număr de telefon în timpul mersului pe jos, adulţii sănătoşi adoptă un stil de mers mai prudent, care ar putea limita riscul de a cădea”, a declarat primul autor, Kelly Seymour, din cadrul departamentului de Inginerie Mecanică al Universităţii din Delaware.
„În lumea grăbită din zilele nostre, indivizii sunt de cele mai multe ori grăbiţi şi nu preferă să îşi încetinească ritmul paşilor, şi chiar dacă ar face-o, cel mai probabil că vor deveni predispuşi să se împiedice şi să cadă în timpul efectuării unei alte sarcini pe lâgnă cea de a merge pe jos”, a mai adăugat Seymour. „Creşterea lăţimii pasului reprezintă o caracteristică a mersului prudent, corelat cu teama de a cadea”.
