De unde provin oare firele de păr pentru perucile în trend şi extensiile de păr?
Răspunsul este: de peste tot, dar majoritatea provin din China şi India, unde părul uman reprezintă o afacere profitabilă.
În India, China şi Europa de Est, agenţi oarecare traversează satele, convingând femeile sărace să se despartă de părul lor în schimbul unei mici sume de bani. Uneori, soţii îşi forţează nevestele să-şi vândă părul, iar copiii străzilor de mahala sunt înşelaţi să-şi radă capul în schimbul jucăriilor.
Însă cel mai îngrijorător este faptul că multe temple din India de Sud seceră milioane de dolari drept profit din sacrificiul religios făcut de către pelerinii naivi. Donatorii de păr, dintre care majoritatea sunt săraci, nu primesc în schimb nici un ban. Multe dintre aceste femei nici măcar nu sunt conştiente de faptul că părul pe care l-au donat alături de rugăciunea pentru sănătatea soţilor lor sau pentru note bune la şcoală din partea copiilor lor, urmează a fi vândut caselor de modă, care mai apoi îl transformă în peruci moderne scumpe.
În centrul controversei se află Templul Venkateswara, situat în oraşul Tirumala din Andhra Pradesh, India. Este cel mai bogat templu din lume în ceea ce priveşte donaţiile primite şi unul dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj. În medie, templul îşi deschide porţile unui număr de adepţi situat între 50.000 şi 100.000. Zeci de mii dintre ei sunt supuşi unui ritual de ras sau de tonsurare.
Legenda povestită adepţilor spune că Lordul Vishnu, o întruchipare a lui Dumnezeu, a fost lovit în cap, iar în acea porţiune a chelit, ne mai crescându-i păr. O prinţesă cerească a observat locul cu pricina de pe scalpul suveranului şi şi-a tăiat imediat o parte din propriul păr şi, folosindu-se de puterile ei magice, a implantat-o pe scalpul Domnului Vişnu. Domnul a rămas atât de impresionat de jertfa ei, încât a poruncit ca toţi adepţii care păşesc în lăcaşul lui, ar trebui să-i ofere părul, pe care Sfântul l-ar trimite prinţesei.
În vremurile apuse, părul se arunca în râu. Dar astăzi se vinde comercianţilor din ţările occidentale prin intermediul licitaţiilor online, care asigură templului între 3 şi 6 milioane de dolari în fiecare an.
În fiecare zi, între 500 şi 600 de frizeri care lucrează prin rotaţie, rad peste 20.000 de capete. Coşurile umplute cu păr sunt colectate la fiecare şase ore şi stocate într-un depozit vast, unde mormanele de păr ajung până la genunchi. Părul este apoi descâlcit şi sortat în funcţie de lungime, calitate şi nuanţe. Apoi se spală, se tratează şi se usucă în aer liber la soare.
Parul indian este cel mai căutat, deoarece părul este în mod natural mai mătăsos, având în vederea că majoritatea femeilor din mediul rural care îşi donează părul nu au folosit niciodată coloranţi artificiali. Alte femei nu s-au tuns niciodată în viaţa lor. Cele mai lungi fire - peste 45 de centimetri - reprezintă cea mai scumpă alegere, undeva între 300 şi 450 de dolari pe kilogram. Părul de cea mai bună calitate, ajunge uneori 800 de dolari pe kilogram. Părul mai scurt este folosit la umplerea saltelelor, la crearea filtrelor de ulei sau la extragerea de aminoacizi.
Cea mai mare parte a părului indian este achiziţionată de către Great Longs International, o adevărată corporaţie în industria extensiilor de păr, care are sediul în afara Italiei. Celebrităţi de la Hollywood, cum ar fi Jennifer Lopez, Tyra Banks, Paris Hilton şi Beyoncé, se numără printre clienţii obişnuiţi ai Great Lung.
Cel mai izbitor fapt este detaşarea dintre cumpărătorii din industria modei şi furnizorii săraci ai acestui produs. Majoritatea credincioşilor nici măcar nu ştiu ce este aceea o extensie de păr.
Templul Venkateswara este doar unul dintre numeroasele temple din India, care se angajează în această afacere. În total, templele indiene aduc un profit anual peste 100 de milioane de dolari din vânzările de păr.
Surse: The Guardian / BBC / WSJ / The Yale Globalist / NY Times
