Izolarea socială, singurătatea ar putea putea reprezenta o ameninţare mai mare asupra sănătăţii publice decât obezitatea, spun cercetătorii.
Singurătatea şi izolarea socială pot reprezenta un pericol pentru sănătatea publică, unul chiar mai mare decât obezitatea, şi impactul acestora se află în continuă creştere, potrivit unui studiu prezentat la cea de-a 125-a Convenţie Anuală a Asociaţiei Psihologice Americane (American Psychological Association).
„A fi în relaţii sociale cu alţii este considerată o nevoie umană fundamentală, esenţială pentru starea de bine şi pentru supravieţuire. Exemple extreme arată cum sugarii aflaţi în custodie, care nu dispun de contact uman, nu reuşesc să se dezvolte şi adesea decedează, şi, într-adevăr, izolarea socială sau singurătatea a fost folosită drept formă de pedeapsă,”, a spus Dr. Julianne Holt-Lunstad, profesor de psihologie la Universitatea Brigham Young. „Cu toate acestea, o parte tot mai mare a populaţiei din USA experimentează cu regularitate izolarea.”
Aproximativ 42,6 de milioane de adulţi cu vârsta de peste 45 de ani din Statele Unite sunt estimate a suferi de singurătate cronică , potrivit studiului despre singurătate al AARP. În plus, datele celui mai recent recensământ din Statele Unite arată că peste un sfert din populaţie trăieşte singură, mai mult de jumătate din populaţie este necăsătorită şi, începând cu recensământul precedent, ratele de căsătorie şi numărul de copii dintr-o gospodărie au scăzut.
„Aceste tendinţe sugerează că americanii au din ce în ce mai puţine relaţii sociale şi se confruntă cu o singurătate mai abundentă,” a explicat Holt-Lunstad.
Pentru a ilustra influenţa izolării sociale şi singurătatea din punctul de vedere al mortalităţii premature, Holt-Lunstad a prezentat date din două meta-analize. Prima a implicat 148 de studii, reprezentând peste 300.000 de participanţi, şi a constatat că o conexiune socială mai amplă este asociată unui risc cu 50% mai redus al decesului prematur. Al doilea studiu, implicând 70 de studii secundare, reprezentând peste 3.4 milioane de persoane, în principal din America de Nord, dar şi din Europa, Asia şi Australia, a examinat rolul pe care izolarea socială, singurătatea sau locuirea solitară l-ar putea avea asupra mortalităţii. Cercetătorii au descoperit că toate cele trei au avut un efect semnificativ şi egal asupra riscului decesului prematur, identic efectelor altor factori de risc bine-acceptate, cum ar fi obezitatea.
„Cu o populaţie îmbătrânită în creştere, efectul asupra de sănătăţii publice se anticipează să crească în mod continuu. Într-adevăr, multe naţiuni din întreaga lume sugerează că, în prezent, ne confruntăm cu o `epidemie de singurătate`.”
Holt-Lunstad recomandă oferirea unei priorităţi mai accentuate atât cercetării, cât şi resurselor, pentru a aborda această ameninţare la adresa sănătăţii publice începând de la nivel social şi până la nivel individual. De exemplu, ar putea fi pus un accent mai mare pe formarea abilităţilor sociale, la copiii din şcoli, iar medicii ar trebui încurajaţi să includă o conectare socială în ecranarea medicală, a adăugat ea. În plus, oamenii ar trebui să se pregătească pentru socializarea după pensionare, aşa cum o fac şi din punct de vedere financiar, dat fiind faptul că multe legături sociale sunt legate de locul de muncă, a remarcat Holt-Lunstad, adăugând că planificatorii comunitari ar trebui să se asigure că vor include spaţii sociale partajate care încurajează întâlnirile şi interacţiunea, cum ar fi centrele de recreere şi grădinile/parcurile comunitare.
Sursă: Asociaţia Psihologică Americană
