După asistarea la un act deplorabil de moralitate, Alan Abel a co-fondat The Society for Indecency to Naked Animals (prescurtat SINA), o campanie care susţinea îmbrăcarea tuturor animalelor goale, de dragul decenţei.
G. Clifford Prout era un om care avea de îndeplinit o misiune şi anume de a pune haine pe toate animalele goale din întreaga lume, iar motivul pentru care organizaţia purta numele de „pentru indecenţa” şi nu „împotriva indecenţei”, a rămas nedesluşit.
Prout a apărut pentru prima dată în faţa publicului american, pentru a-şi promova organizaţia, pe 27 mai 1959, la emisiunea NBC, Today Show. Apariţia sa a generat o reacţie fabuloasă a spectatorilor şi în scurt timp mii de scrisori au bombardat sediul central SINA (Prout a furnizat o adresă de corespondenţă din New York, în timp ce se afla în emisie).
Au urmat apoi interviuri pe bandă rulantă, tot mulţumită reuşitei primei apariţii televizate. Pe oriunde se ducea, Prout îşi promova filozofia cu privire la anti-nuditatea-animală şi repeta atrăgătoarele sloganuri: „Decenţa de azi înseamnă moralitatea de mâine” şi „Un cal nud este un cal nepoliticos”. Prout a cerut tuturor membrilor SINA (afirmând că existau peste 50.000 de membri) să îmbrace un rol activ în comunităţile lor, prin predarea „Somaţiilor SINA”, tuturor trecătorilor ce îşi plimbau cu neruşinare, animalele de companie, goale pe străzi.
Campania lui Prout a continuat timp de mai mulţi ani, atingând punctul culminant la 21 august 1962, când SINA a fost promovată în CBS News în prezenţa lui Walter Cronkite. În timpul emisiei segmentului, câţiva angajaţi CBS au recunoscut că Prout era de fapt Buck Henry, un actor de comedie şi angajat al CBS. Ulterior s-a dovedit că SINA a fost o farsă elaborată. Cu toate că Henry a jucat rolul preşedintelui SINA, farsa a fost inventată şi orchestrată de către Alan Abel, care a jucat rolul vice-preşesintelui SINA.
Abel a menţionat că oamenii erau fie revoltaţi de ideea SINA, fie suporteri înfocaţi. Conforma relatărilor, o femeie din Santa Barbara a încercat chiar să doneze 40.000 de dolari pentru a susţine cauza. Abel a refuzat politicos suma de bani, insistând că regulamentul SINA îi interzice să primească bani de la străini. Dar, în mod surprinzător, doar câţiva au acceptat ideea de cacealma a lui Abel şi Henry. Se pară că aproape toată lumea era dispusă să accepte ideea că o astfel de societate ar putea exista cu adevărat.
Deşi farsa SINA a fost dezvăluită în mod oficial la următorul interviu Walter Cronkite, Abel a reuşit să menţină activă gluma, pentru câţiva ani buni, prin intermediul newsletter-elor trimise celor loiali. Newsletter-ul includea caracteristici precum comunicate de presă şi modele de cusut pentru hainele animalelor de companie.
