Cum poate o schimbare aparent simplă, avea un efect profund asupra tuturor aspectelor, de la performanţele academice la agresiuni.
„Privarea de somn va afecta profund creativitatea, productivitatea şi capacitatea de a lua decizii”, şi-a avertizat Arianna Huffington, absolvenţii promoţiei sale de la universitatea Smith College, încercând să la redefinească succesul. Și totuşi, cronobiologul german Till Roenneberg afirmă în cartea sa fantastică „Internal Time” următoarele:
„Adolescenţii au suferit deja ani de privare a somnului, provocată de instituţii, până în momentul când ajung la colegiu: există o deconectare tragică între teoriile circadiene (ritm biologic intern pe o durată de aproximativ 24 de ore al unui organism, aflat în imposibilitatea de a sesiza alternanţa între zi şi noapte) în ceea ce-i priveşte pe adolescenţi şi aşteptările sociale ale acestora, încapsulate în ceea ce se numeşte `ipoteza disco`.”
Autorul David K. Randall îşi întemeiază, de asemenea, un caz izbitor în ceea ce priveşte impactul profund asupra dezechilibrului ciclului de somn din rândul adolescenţilor, care îi zdruncină nu doar din punct de vedere academic, ci şi din punct de vedere social, psihologic şi emoţional.
Crunta glumă a biologiei pare să nu fie nici pe departe atât de hazlie pe cât am crede noi. Astfel, pe măsură ce corpul unui adolescent trece prin pubertate, ritmul său circadian se mută, de fapt, cu trei ore în urmă. Dintr-o dată, mersul la culcare la ora nouă sau zece, nu devine doar un chin, ci devine aproape o imposibilitate biologică. Studiile asupra adolescenţilor din întreaga lume au descoperit că, în această perioadă a vieţii, creierul adolescentului nu începe să elibereze melatonină până la ora unsprezece seara, dar menţine producţia hormonului cu mult după răsăritul soarelui. Spre deosebire de adolescenţi, adulţii au o cantitate foarte redusă de melatonină în corpul lor, atunci când se trezesc. Cu toată melatonina care le inundă fluxul sanguin, adolescenţii forţaţi să se trezească înainte de opt dimineaţa sunt rareori vioi şi nu vor nimic altceva decât să se recufunde într-un somn adânc, efect dictat de către corpul lor. Datorită schimbării ce are loc la nivelul ritmului lor circadian, a solicita unui adolescent să se prezinte impecabil în sala de clasă, dis-de-dimineaţă, este ca şi cum i s-ar cere ca el sau ea să zboare către alt continent şi să se adapteze instantaneu la noul fus orar - şi apoi, să facă acelaşi lucru în fiecare noapte, timp de patru ani.
Randall subliniază că acele perioade timpurii de începere a şcolii au apărut într-o epocă în care tinerii fie aveau un loc de muncă ce începea după terminarea orelor, fie aveau sarcini de îndeplinit la ferme, astfel încât programul era proiectat să se potrivească oricăror rutine extraşcolare; prin urmare, ritmul circadian al adolescentului a devenit problematic doar în jurul secolul trecut. (Chiar şi termenul de „adolescent” a fost creat abia în anii 1930.) Însă, în ciuda schimbărilor culturale radicale care s-au redus semnificativ odată cu trecerea timpului, dacă acele responsabilităţi imperative de după cursuri nu au dispărut întru-totul, atunci, s-au înlocuit cu activităţi recreative cum ar fi atletismul, extracuriculare de artă, iar orele de începere ale cursurilor matinale, complet iraţionale, nu s-au ajustat perioadei prezente sub nici o formă. Astfel, se dovedeşte că nervozitatea adolescentului, îndreptată către ceasul deşteptător ori către nefericitul părinte, aduce cu sine consecinţe mult mai grave. Lipsa de somn afectează creierul adolescenţilor, în timp ce privarea cronică de somn diminuează capacitatea creierului de a învăţa informaţii noi şi poate duce la probleme emoţionale precum depresia şi agresiunea. În prezent, cercetătorii consideră problemele de somn o cauză şi nu un efect secundar, în depresia adolescentină.
Oferind copiilor confortul de a obţine un somn suplimentar, poate ajuta şi la rezolvarea problemei agresiunii şi intimidării în şcoli. Un studiu din 2011 al Universităţii din Michigan a monitorizat aproape 350 de copii din şcoala primară. Aproximativ o treime dintre elevi îşi agresau în mod regulat colegii de clasă. Cercetătorii au descoperit că acei copii cu probleme de comportament erau de două ori mai susceptibili de a suferi de somnolenţă excesivă pe timpul zilei sau de a sforăi, două simptome ale unei tulburări de somn persistente.
