Studiul nostru sugerează poate fi adevărat când vine vorba de matematică.
Convingerea că există o legătură între talent şi stângăcie are o istorie lungă. Leonardo da Vinci a fost stângaci. La fel au fost Mark Twain, Mozart, Marie Curie, Nicola Tesla şi Aristotel. Lucrurile nu diferă nici astăzi – fostul preşedintele SUA Barack Obama este stângaci, precum şi liderul de afaceri Bill Gates sau fotbalistul Lionel Messi.
Dar este adevărat că stângacii sunt mai susceptibili de a fi genii? Să aruncăm o privire la cele mai recente dovezi – inclusiv la noul nostru studiu despre neîndemânare şi afinitatea pentru matematică.
Se estimează că între 10% şi 13.5% din populaţia Globului nu sunt dreptaci. În timp ce câteva dintre aceste persoane se simt la fel de confortabil folosind ambele mâini, marea majoritate sunt stângaci.
Preferinţa mâinii reprezintă o manifestare a funcţiei cerebrale şi este, prin urmare, legată de percepţie. Stângacii prezintă, în medie, o emisferă dreaptă a creierului mai dezvoltată, care este specializată în procese, cum ar fi raţionamentul spaţial şi abilitatea de a roti reprezentări mentale ale obiectelor.
De asemenea, corpul calos – pachet de celule nervoase ce conectează emisferele creierului două - tinde să fie mai mare la stângaci. Acest lucru sugerează că unele persoane stângace dispun de o conectivitate cu mult îmbunătăţită între cele două emisfere şi, prin urmare, de o procesare a informaţiei, superioară. Totuşi, răspunsul la întrebarea de ce, rămâne neclar. O teorie susţine că trăind într-o lume destinată dreptacilor, ar putea forţa stângacii să folosească ambele mâini – prin urmare, crescând conectivitatea. Astfel apare posibilitatea ca noi toţi să ne putem însuşi o conectivitate îmbunătăţită, autoînvăţând să folosim ambele mâini.
Aceste particularităţi pot fi motivul pentru care stângacii par a avea un avantaj în diferite profesii şi arte. De exemplu, ei sunt supra-reprezentaţi în rândul muzicienilor, artiştilor creativi, arhitecţilor şi jucătorilor de şah. E inutil de menţionat faptul că prelucrarea eficientă de informaţii şi abilităţile spaţiale superioare sunt esenţiale în toate aceste activităţi.
Neîndemânarea şi matematica
Dar unde rămâne legătura dintre stângăcie şi aptitudinea matematică? Aşa cum era de aşteptat, rolul jucat de stângăcie în matematică a reprezentat mult timp o chestiune de interes. Cu peste 30 de ani în urmă, un studiu seminal susţinea că stângăcia pare a fi un predictor al precocităţii în matematică. Studiul a constatat că rata de stângăcie printre studenţii talentaţi la matematică a fost mult mai mare decât cea din rândul populaţiei generale.
Cu toate acestea, ideea că stângăcia reprezintă un predictor al capacităţii intelectuale superioare a fost contestată recent. Mai mulţi cercetători au susţinut că stângăcia nu are legătură cu nici un avantaj al abilităţilor cognitive, ba mai mult, pot chiar exercita un efect negativ asupra funcţiei cognitive generale şi, prin urmare, asupra realizărilor academice.
De exemplu, un studiu a descoperit că mulţi dintre copiii stângaci prezintă uşoare urme de subdezvoltare, demonstrate în urma unor serii de măsurători. De asemenea, conform unei analize recente, stângacii par a fi uşor supra-reprezentaţi în rândul persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Un alt studiu masiv a descoperit că stângacii au acumulat rezultate mai slabe în ceea ce priveşte capacitatea matematică, în urma unei probe ce implica doar copii cu vârste între 5 şi 14 ani.
Experiment proiectat cu atenţie
În mod interesant, aceste ultime studii, la fel ca multe altele, ce se deosebesc unele de altele prin tipul de măsurătoare a stângăciei şi prin tipul de clasificare al participanţilor – unii dintre ei întrebând pur şi simplu oamenii despre preferinţele lor în materie de mână de lucru. Şi, cel mai important, au utilizat abordări diferite în ceea ce priveşte măsurarea abilităţilor matematice - variind de la aritmetica simplă la rezolvarea problemelor complexe. Aceste discrepanţe din design-ul experimental pot fi cauza rezultatelor observate mixte.
Pentru a obţine rezultate mai sigure, am decis să efectuăm o serie completă de experimente, incluzând peste 2.300 de elevi (din şcoala primară şi liceu). Aceste experimente au variat in ceea ce priveşte tipul şi dificultatea sarcinilor matematice.
Pentru a asigura comparabilitatea, am folosit acelaşi chestionar – Inventarul Edinburgh – pentru a evalua neîndemânarea în toate experimentele. Acest chestionar întreabă oamenii cu care mână preferă să scrie, să deseneze, să arunce, să se perieze şi alte activităţi. Se evaluează în ce măsură preferă cineva mâna dreaptă sau stângă – este utilizată o scală, mai degrabă decât o evaluare categorică a stângăciei sau dreptăciei. Această caracteristică specifică a permis construirea de modele statistice mai stabile şi mai puternice.
Rezultatele, publicate în Frontiers, arată că stângacii i-au depăşit pe restul participanţilor, atunci când sarcinile probei implicau rezolvarea problemelor dificile, cum ar fi asocierea funcţiilor matematice la un anumit set de date. Acest tip de rezultate s-a prezentat deosebit de clar la adolescenţii de sex masculin. În schimb, atunci când sarcina nu a mai fost atât de exigentă, cum ar fi rezolvarea aritmeticii simple, nu a existat nici o diferenţă între stângaci şi dreptaci. De asemenea, am descoperit că dreptacii extremi – persoanele care au declarat că preferă să folosească mâna dreaptă pentru toate elementele din testul mâinii – au avut performanţe slabe în toate experimentele în comparaţie cu dreptacii şi stângacii moderaţi.
Stângacii par a avea, în medie, un avantaj, atunci sunt implicate rezolvări ale sarcinilor matematice solicitante – cel puţin pe parcursul şcolii primare şi al liceul. De asemenea, un dreptaci hotărât poate prezenta un dezavantaj în matematică. Luate împreună, aceste descoperiri arată că stângăcia sau aparenta neîndemânare, ca un indicator al conexiunii între emisferele cerebrale, chiar influenţează cogniţia într-o oarecare măsură.
Totul fiind spus, stângăcia este doar o expresie indirectă a funcţiei cerebrale. De exemplu, doar o treime dintre persoanele cu emisfera dreaptă mai dezvoltată sunt stângaci. Deci o mulţime de oameni dreptaci va avea o structură a creierului similară cu cea a stângacilor. Prin urmare, trebuie să fim prudenţi în interpretarea preferinţelor oamenilor în ceea ce priveşte mâna – fie că o concepem ca pe un semn de genialitate sau drept un indicator pentru tulburări cognitive.
