Tania Head, cel mai cunoscut supravieţuitor al atacurilor de la 11 septembrie nu a fost de fapt la locul tragediei.
În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, Alicia Esteve Head se afla în turnul de sud al World Trade Centre, la etajul 78, unde a lovit cel de-al doilea avion.
Ea a văzut avionul atât de aproape, încât aproape că putea simţi cum îi aspiră aerul din plămâni. Atunci când avionul a plonjat direct în etajul 78 al turnului, ea a supravieţuit impactului într-un mod miraculos, însă corpul ei ardea în explozia de flăcări, îar braţul drept abia îi mai atârna de trup. Ea a fost aruncat în partea opusă a camerei, pentru ca apoi să leşine.
Trezindu-se în cele din urmă, s-a târât prin masacrul din jurul său. Un bărbat, văzând şanselei ei supravieţuire, în comparaţie cu ale sale, i-a înmânat verigheta sa, însărcinând-o să i-o predea soţiei sale. În cele din urmă, ea a zărit un bărbat cu o bandană roşie, Welles Crowther, care ulterior a devenit un erou al atentatelor de la 9/11, care a salvat 12 vieţi - pe care le conducea la un adăpost de siguranţă - în defavoarea celei proprii. El şi-a întins braţut, a ajutat-o pe protagonistă, iar mai apoi a dispărut în norul de fum.
Head a coborât la timp cele 78 de etaje. În momentul în care turnurile s-au prăbuşit, ea deja se afla sub o platformă sigură. Șase zile mai târziu, s-a trezit la secţia de arsuri dintr-un spital, ca o străină în această lume, pentru a afla că soţul său Dave, a decedat în turnul de nord. A fost o poveste devastatoare, de impas, însă despre supravieţuire în toată gloria sa.
Totuşi, a existat o mică problemă. Soţui Aliciei, alias Tania, nu şi-a pierdut viaţa în acea zi în turnuri, pentru că ea nu era căsătorită. Un bărbat pe nume Dave, decedase întradevăr, însă în realitate eu nu îl întâlnise niciodată. Ea nu avea un loc de muncă influent la Merrill Lynch, aşa cum susţinea. Ea nu se afla la World Trade Center pe 9/11. De fapt, ea nici nu se afla în ţară în acel moment. Era în Barcelona. Această minciună epică reprezintă subiectul documentarului „The Woman Who Wasn’t There” (Femeia care nu era acolo), regizat de către co-autorul Angelo J. Guglielmo Jr., implicat şi în Reţeaua Supravieţuitorilor WTC, care o considera pe Head o prietenă apropiată.
Este uşor de înţeles de ce supravieţuitorii erau fascinaţi de povestea Aliciei: nivelul de detaliere este uluitor. Iar şi iar, pentru a menţine aprins interesul publicului, Head jelea pierderea tânărul cu batic roşu, care i-a întins mâna, a salvat-o, iar mai apoi a dispărut în fum ca un erou. Ea nu a spus nimănui niciodată numele de familie al soţului său, pe motiv „de a proteja intimitatea părinţilor săi”, insista Head. Câteodată mai greşea şi îl numea logodnic, pentru ca apoi să relateze din nou şi din nou povestea nunţii lor din Hawaii. Când vizita numele lui Dave la Memorial, îi plăcea să aducă o maşinuţă taxi de jucărie, ca amintire a primei lor întâlniri şi o aşeza lângă bazinul de meditaţie. Exact pe suprafaţa celor două turnuri au fost construite două bazine uriaşe din marmură neagră. Pe marginea lor se află numele tuturor celor care au murit în atacul terorist, iar din aceste nume curge apă, transformând uriaşul bazin într-o cascadă pătrată, cu laturile egale.
Decepţia este şi mai adâncă dat fiind modul în care Tania Head a ajuns atât de populară şi o imagine a mişcării supravieţuitorilor. Head a fost primul ghid şi conferenţiar care a avut plăcerea de a prezenta împrejurimile Punctului Zero, iluminatelor personalităţi precum primarul Michael Bloomberg şi alţii. „Ea era supravieţuitorul absolut”, au scris Fisher şi Guglielmo. Ca supravieţuitorul cu „cea mai tristă poveste dintre toate”, a câştigat statulul de celebritate.
Un reporter cu iniţiativă al New York Times, David W. Dunlap, a cerut în cele din urmă răspunsuri cu privire la incoerenţele din povestea ei şi a demascat-o. În loc de remuşcare, mai degrabă se putea observa furia şi privirea sfidătoare a Taniei, susţinând că partenerii săi supravieţuitori ar fi trădat-o, dând crezare celor expuse de reporter.
Motivaţiile unei farsoare: de ce a facut-o?
Probabil că nu se va şti niciodată. Un lucru este însă cert - cu o imaginaţie aproape bolnavă, înarmată cu o memorie infailibilă (care i-a permis să relateze aceeaşi poveste de sute de ori, fără cusur) şi cu o iscusinţă diabolică, Tania Head a profitat la maximum de isteria creată în jurul 9/11. În plus, ea s-a folosit cum a ştiut mai bine de suferinţa familiilor celor decedaţi în teribilul atentat (aproximativ 3000 de victime).
