Băiatul biciuit era un tânăr, care stătea alături de un prinţ, şi care avea rolul de a fi pedepsit atunci când prinţul nu se purta cum trebuie sau nu învăţa.
Băieţii biciuiţi au apărut în timpul monarhiilor engleze din secolele 14 şi 15, această „slujbă” apărând în ideea că regii erau numiţi de Dumnezeu, şi nici regele sau fiul regelui nu puteau fi pedepsiţi. Cum regele foarte rar îşi pedepsea fiul, a apărut necesitatea invenţiei acestei slujbe. Băieţii biciuiţi, cât şi prinţii, creşteau împreună încă de mici, aşa că între ei se forma o anumită legătură afectivă. Aşa că tânărul prinţ, de obicei, încerca să se abţină în a se comporta greşit, pentru a nu fi pedepsit camaradul său.
Spre exemplu, William Murray, primul conte de Dysart, a fost băiatul de biciuire al lui Carol I pe vremea când a locuit la Ham House. Bineînţeles, pedeapsa, şi aşa absurdă, era total inutilă în cazul în care prinţul era un sociopat egoist căruia nu-i păsa de suferinţa altora.
Băiatul de biciurie putea, din punct de vedere virtual, să provină din aproape orice clasă socială. Ocazional, acesta provenea dintr-o clasă socială înaltă, dar putea la fel de bine să se fi născut orfan sau abandonat. Pentru ca băiatul de biciuire să poată deveni un instrument eficient în corectarea comportamentului prinţului, majestatea sa, trebuie să deprindă ataşament emoţional faţă de băiat. Această conexiune dintre băieţi se baza pe ipoteza că prinţul văzând un prieten fiind biciut sau bătut pentru ceea ce nu a făcut, va îndupleca prinţul care îşi va redresa comportamentul şi nu va mai comite aceeaşi greşeală.
Meseria de băiat de biciuire nu era atât de terifiantă precum se crede. Băieţii erau adesea educaţi şi privilegiaţi asemeni prinţului. „Băiatul de biciuire” era un titlu stabilit prin tribunal în timpul dinastiei Tudor. De cele mai multe ori, băieţii de biciuire era răsplătiţi, mai târziu în viaţă, de către prinţii pe care îi serveau.
Băieţii de biciuire se regăsesc şi în literatură, spre exemplu, cartea pentru copii The Whipping Boy de Sid Fleischman, a cărei poveste se referă la un prinţ şi băiatul său de biciuire, a câştigat Medalia Newbery în 1987. Romanul lui Mark Twain, Prinţ şi cerşetor, are un personaj numit băiat de biciuire, Humphrey Marlow, care, fără să ştie că prinţul era un impostor, l-a ajutat să „reînveţe” labirintul etichetei curţii.
„După amiază, Tom profită de discuţia cu Humphrey Marlow, băiatul ce primea bătaie în locul său, pentru a învăţa multe din lucrurile pe care trebuia să le ştie în noua sa calitate. De aici încolo, Tom se slujeşte de orice ocazie pentru a ţine minte şi a se instrui despre îndatoririle sale regale.” (Rezumat copiipovesti.blogspot.ro)
În seria sa fantasy cu succes internaţional pe care HBO a ecranizat-o în serialul Urzeala tronurilor, Cântec de gheaţă şi foc, George R. R. Martin, cunoscut şi sub acronimul GRRM, un autor american de fantasy, horror şi science fiction, personajele Tommen Baratheon şi Joffrey Baratheon au un băiat biciuire numit Pate.
