Vestigiile arhitecturale care nu servesc la nimic au un nume.
Un oraş este ca un organism viu, aflându-se în continuă creştere şi evoluţie, odată cu trecerea timpului. Clădirile sunt renovate, se adaugă noi structuri şi se îndepărtează cele vechi, iar în acest proces rămăşiţele şi urmele vechi rămân lăsate pe dinafară. Cu toţii le-am văzut: un şir de scări care se termină într-un zid gol, o uşă care decorează exteriorul celui de-al doilea etaj, fără balcon sau o uşă care se deschide într-un perete.
Aceste vestigii arhitecturale care nu servesc la nimic au un nume. Ele sunt numite „opere Thomasson”, un termen inventat de artistul japonez Genpei Akasegawa, care a început să observe aceste relicve urbane în apropiere de Tokyo în 1972.
În timp ce se plimba spre un restaurant, Akasegawa a observat într-o zi o scară care au avea nici o intrare atunci când se ajungea la partea de sus. Dar ceea ce i-a atras cu adevărat atenţia, au fost indicatoarele ce semnalau reparaţii, ataşate balustradei treptelor, indicând că acestea se află în construcţie, în ciuda aparentei inutilităţi a scării în sine. Akasegawa a început să caute în mod deliberat astfel de structuri ciudate. În anul următor, Akasegawa a descoperit într-o gară, o fereastră de cumpărat bilete, înălţată în aer. Placajul utilizat la marginile ferestrei era decupat într-un mod îngrijit, special pentru a se potrivi în zidul susţinător din piatră curbată, deşi nu părea a fi amenajat drept casă de bilete. Unul dintre prietenii lui Akasegawa a găsit o poarta de acces la un spital, umplută complet cu beton.
Akasegawa şi prietenii lui au început să numească aceste opere „hyperart” sau „artă stimulată”. Conform descrierii lui Akasegawa „acestea erau un fel de piese de artă, fără niciun scop în societate, dar păstrate şi întreţinute cu grijă, până la punctul în care par să fie pregătite pentru spectatori.” Însă „arta stimulată” nu are un creator şi nu poate fi în mod deliberat creată de un artist anume, ea poate fi doar găsită şi recunoscută ca atare de către un observator.
Aceste piese de hyperart au fot denumite mai târziu „Thomasson.” Termenul vine de la Gary Thomasson, un jucător de american de baseball, care a fost repartizat echipei Yomiuri Giants din Tokyo. Thomasson a primit o sumă exorbitantă de bani pentru un contract pe doi ani. Dar atunci când el nu a reuşit să presteze astfel precum speraseră managerii, jucătorul a fost trimis pe bancă pentru aproape toată perioada contractului său. În opinia lui Akasegawa, Thomasson era un „inutil” şi un „întreţinut.”
În primă instanţă, Akasegawa şi-a început publicarea fotografiilor cu opere Thomasson într-o revistă săptămânală. În cele din urmă, aceste fotografii au încropit o carte intitulată Hyperart: Thomasson:
Exemple de opere Thomasson
Surse: Wikipedia/99percentinvisible/6sqft.com
