Cu ajutorul inteligenţei artificiale, un supercomputer a creat primul trailer de film, din lume.
Oamenii au discutat mai mult despre trailerul SF-ului de groază Morgan, decât despre filmul în sine. În parte, se datorează şi răspunsului comercial şi critic al filmului, care a fost mai mult decât slab, dar şi faptului că scurtul clip a fost în întregime creat de inteligenţa artificială.
La solicitarea producătorilor de la 20th Century Fox, IBM a folosit propriul supercomputer, Watson, pentru a realiza trailerul versiunii finale a filmului Morgan, care expune povestea unui om creat în mod artificial. Prima dată, Watson a fost alimentat cu informaţii de fond privind genul horror, sub formă de sute de trailere de film. A utilizat analiza vizuală şi auditivă, în scopul de a identifica imaginile, sunetele şi emoţiile, care se regăsesc de obicei în mini-clipurile înfricoşătoare şi de suspans.
Mai apoi, Watson a analizat filmul Morgan şi a identificat momentele cheie ale acţiunii subiectului, în urma cărora s-ar fi putut genera un trailer al filmului. Numai actul final de a sincroniza sunetele şi imaginile pentru a finaliza trailerul, a necesitat intervenţie umană.
Ei bine, cum a făcut Watson? Trailerul dispune de caracteristicile vizuale şi narative familiare, care au reprezentat, dintotdeauna, tiparul unui film de groază: omul de ştiinţă singuratic „nebun”, „investigatorul” sistematic, coloana sonora stranie, ce include tema principală şi un cântec de leagăn ce evocă teme ale copilăriei şi inocenţei (în contrast cu imagini prezentând violenţă fizică şi vărsare de sânge). De fapt, iconografia prezentată în trailerul marca Watson reafirmă ceea ce mulţi teoreticieni de film spun, şi anume, că întruneşte convenţiile generice ale filmelor de groază, bazate pe exemple reprezentative, precum versiunea din 1931 a filmului Frankenstein.
Trailerul Watson a filmului Morgan reuşeşte să identifice motivele estetice şi tematice ale filmului, precum şi încărcăturile emoţionale care stau la baza acestora. De exemplu, se face referire la o figură de stil a genului horror, devenită familiară datorită filmelor precum The Exorcist (1974) şi The Omen (1976), care risipeşte inocenţa prezumată a copiilor. În trailerul Watson vom vedea această reprezentare prin intermediul imaginilor de la prima zi de naştere a lui Morgan contrastate cu imagini sângeroase şi violenţă cruntă. În acelaşi timp, utilizarea liniilor de dialog, cum ar fi „Trebuie să îi spun la revedere mamei" se bazează în mod clar pe capacitatea supercomputerului de a identifica temele freudiene din exemple bine cunoscute în genul horror, cel mai notabil fiin Psycho (1960).
Ceea ce Watson nu reuşeste, este de a prezenta spectatorilor o comprehensiune clară a poveştii (sau de a furniza oricare dintre celelalte funcţii istorice ale trailerelor hollywoodiene). Diferenţa devine evidentă dacă se compară trailerul marca Watson cu clipul „oficial” al filmului (creat de om), care dezvăluie trei fire narative ale poveştii, utilizând şi multe dintre motivele stocate şi identificate de către Watson.
Trailerul oficial este mai mult decât o colecţie întâmplătoare de motive vizuale şi sonore. Este un film despre film şi este structurat astfel încât să comunice cu audienţa dorită prin utilizarea unei înzestrări pe care supercomputerul încă nu o posedă - darul narativ.
