O nouă cercetare în domeniul geneticii explică de ce sunt atât de prietenoşi câinii.
Câinii şi lupii domesticiţi au o mutaţie genetică ce îi face să fie prietenoşi. Este ceva cu câinii aceştia din moment ce sunt cei mai buni prieteni ai omului.
Un nou studiu publicat în jurnalul Science Advances dezvăluie că genele câinelui sunt responsabile de comportamentul deschis faţă de domesticire şi cu cel hipersocial. Pe scurt, oamenii de ştiinţă raportează că mutaţiile genetice menţin câinii într-o stare de dezvoltare socială şi cognitivă, asemănătoare copiilor mici, atunci când ei caută interacţiunea şi atenţia.
În afară de faptul pur adevărat că noi le oferim câinilor mâncare şi îi scărpinăm pe burtă, nu s-a relatat nicio ştiinţă convingătoare înainte de acest studiu, care să explice de ce patrupedele ne plac atât de mult.
„Această recentă lucrare sugerează un posibil mecanism molecular care influenţează comportamentul social, ex. prietenia,” comentează Bridgett vonHoldt, un biolog evoluţionist la Universitatea Princeton, care a condus cercetarea.
Analizând mostre de ADN luate de la o varietate de câini şi lupi, vonHoldt şi Monique Udell, o cercetătoare de la Universitatea Statului Oregon, care studiază cogniţia animală şi care a colaborat la acest nou proiect, au identificat patru mutatii care păreau să influenţeze comportamentul social la acei câini. În special, ele au descoperit mutatii pe o genă numită WBSCR17, despre care vonHoldt spune că a studiat-o mai demult, atunci când ea lucra la teza sa de doctorat, şi două gene reglementate de factorul de transcriere.
„Am constatat că aceste mutaţii erau frecvente la mai multe populaţii şi rase, eventual sugerându-şi rolul în variaţiile de personalitate”, spune vonHoldt.
La om, atunci când această genă se elimină la unul din doi cromozomi împerechiaţi, poate duce la o afecţiune numită sindromul Williams-Beuren, care implică o dezvoltare socială pipernicită şi un comportament prietenos excesiv, nu foarte neasemănător trăsăturilor care separă puii mici şi buni de lupii şi coioţii vicioşi.
„Unii lupi sunt asemănători câinilor, cum ar fi în gradul de sociabilitate, în timp ce unii câini pot afişa, de asemenea, comportamente mai asemănătoare lupilor sau mai puţin sociale,” adaugă VonHoldt. adaugă VonHoldt. Diferenţele dintre lupi ar putea explica cum a avut loc domesticirea, alături de animalele mai prietenoase trăiesc în proximitatea oamenilor şi îşi transmit aceste gene sociale la pui, explică vonHoldt.
Această variabilitate s-a reflectat în componenţa comportamentală a studiului, unde câinii şi lupii au fost însărcinaţi cu deschiderea unei cutii mici care conţinea un deliciu, în termen de două minute. Într-o iteraţie, câinele sau lupul se afla singur alături de cutie, dar într-o altă condiţie, animalul era însoţit de un om - cu prezenţa cărui, lupii erau deja obişnuiţi - stând în linişte pe un scaun.
În timp ce alegerile făcute de lupi erau mai amestecate în prezenţa omului, câinii au ignorat în mare măsură caseta cu bunătăţi cu preţul de a se holba la persoana de lângă ei, adesea apropiindu-se de acesta şi încercând să-i acapareze atenţia în schimb. În timp ce această schimbare în centralizarea atenţiei era orientativă asupra naturii sociale a câinilor, aceştia din urmă s-au luptat cu deschiderea cutiei, atunci când nu era nicio o persoană în apropiere. Ca atare, mutaţiile genetice care au ajutat în procesul de domesticire sunt, de asemenea, legate de deficitele cognitive ale căţeilor noştrii prietenoşi. Din fericire, câinii ne au pe noi prin jurul lor pentru a le arunca bunătăţi.
